Nu-i brasovean sa nu se laude cu biserica neagra si nu-i roman sa nu fi auzit macar o data vorbindu-se despre ea. M-am dus si eu cu sacul pe umar la pomul laudat, sa vad minune cum nu s-a mai vazut. Realitatea este ca arhitectura bisericii negre este foarte frumoasa, memorabila chiar. Din nefericire, eu am ajuns intr-o perioada in care se faceau niscaiva renovari (nu vreau sa spun pe blogul ancorat in realitate ca un brasovean a oftat si a soptit ca biserica aceasta este mereu in renovare) si am uitat rapid de arhitectura uimitoare cand piciorul mi s-a afundat in moloz si gunoaie, cand am vazut preturile afisate la intrare, cand am descoperit pe un zid de langa biserica un anunt mare si foarte serios in care era specificat clar ca nimeni8 nu are voie sa isi plimbe cainii prin curtea bisericii. Am facut o multime de poze, insa aici voi publica una singura, una in care se vede o parte din arhitectura bisericii negre, caci ea merita admirata. Cel mai tare m-a distrat faptul ca biserica neagra din Brasov nu e deloc neagra, dupa cum puteti vedea in fotografia
de mai jos. :)))
Nu e mereu așa cum spui, si nu te amendeaza nimeni daca treci cu cainele in lesa pe acolo. Biserica nu e mereu in renovare, s-au descoperit, de catre o muzeogafa ce iubeste sa se cocoate prin locuri greu accesibile, lucruri noi, dar și cateva fisuri ce nu pot fi lasate astfel. Biserica a fost neagra, foarte neagra, după ce un incendiu de demult a transformat-o in culoarea asta. In timp, fumul acela și urmele incendiului s-au estompat, spălat și albit de ploi și zăpada. I-a rămas numele și mie chiar imi pare, in griul și cenușiul ei, in zilele intunecate, mai ales, cel mai negru sau inchis lucru din centru. Interesant cum ochii noștri văd lucrurile diferit de la om la om. Mereu m-am mirat, găsind pe net, impresii care mie nu mi-au rămas ca acelui privitor și asta îmi întregește gândul că poate asta e farmecul lumii.
RăspundețiȘtergere